Am sa iau o scurta pauza pe blogul acesta pentru a ma putea ocupa si de celelalte proiecte, pe care le-am cam neglijat in ultima vreme…

Sursa imagine: de pe mess sau net (nu mai stiu exact de pe unde sau de la cine… era pe descktop)

Inainte de a citi mai departe te rog vizioneaza filmuletul!

Filmuletul mi s-a parut genial! Este foarte sugestiv si bine realizat. Imaginea tablourilor presedintilor din biroul lupului e antologica! Deasemenea faptul ca oile sunt marcate cu un cod si cu XX si XY, pentru a le distinge sexualitatea, e foarte graitoare si te face sa te gandesti…

Din cate am inteles filmuletul a fost realizat pentru postul Antena3, pentru campania electorala, dar a fost interzis. Nu prea ma uit la televizor, mai ales acum in plina campanie!

Puterea se afla (teoretic) in mainile tale, OAIE, asa ca arata-le LUPILOR ca nu esti doar un CNP, un numar, o masina care pune stampila de vot acolo unde ii este indicat. FA CEEA CE TREBUIE SA FACI! Dute la vot si ai grija unde pui stampila!

Era in jur de ora 10 dimineata. Stateam pe marginea unei bucati de beton, care se voia a fi parte a unui ansamblu arhitectonic modern, dar de fapt era bordura/treapta. Era relativ frig afara. Soarele lumina cu putere fiorii diminetii. Batea vantul…

Asteptam un prieten care intrase in sucursala unei banci. Tocmai iesisem de la un seminar. Eram obosit dupa o noapte grea si o dimineata nedormita. Aveam ochii injectati. Stateam cu castile in urechi. Ascultam muzica zgomotoasa si asteptam….

La un moment dat, in campul meu vizual periferic apare o tiganca si un copil tigan. Cei doi se despart. Copilul tigan isi cauta o victima. Ma vede pe mine; dar se indreapta spre un tanar mai vulnerabil. Ii untinde o iconita, dar tanarul refuza. Copilul tigan insista. Tanarul din nou. Copilul tigan insista. Tanarul  pleaca. Copilul se uita in jur. Pustiu, doar eu si el. Asteapta o clipa, apoi vine spre mine…

Copilul tigan imi intinde o iconita:

…  esta … … hai … sfiintita … … … bani… (se termina melodia)

Eu, nepasator si cu capul in jos:

Pleaca…

El, insistent:

Hai ca e sfiintita…

Eu ridicandu-mi privirea:

Pleaca!

El observandu-mi ochii injectati si umezi din cauza vantului:

De ce plangi?

Eu, serios si nepasator:

Ma inseala sotia…

Sursa imagine:

Aici

De data aceasta am vizionat la clubul cinefilior o alta capodopera dea lui Alfred Hitchcock, Marnie (1964). Personal pe mine nu m-a inpresionat. Overall, filmul e bine facut,cu actori buni, cu dialoguri amuzante si sarcastice, dar ii lipseste acel “ceva” care sa te impresioneze. Eu n-am gasit acel “ceva”… asa ca ii dau 2/5 (5 fiind evident maximul)

Ideea de baza a scenariului: Mark se insoara cu Marnie cu toate ca aceasta e o hoata si are serioase probleme psihice, si incearca sa o ajute. Evident acesta e mult mai complex, dar va las pe voi sa descoperiti…

Partea buna a filmului e ca il puteti vedea pe Sean Connery in tinerete (dreapta in schita de mai sus). Mare actor, mare caracter! Doar acesta ar putea constitui un motiv pentru a viziona filmul. Daca, atunci cand ai citit numele de mai sus, primul lucru care ti-a venit in minte a fost “Who the F*ck in Sean Connery!?”, probabil nu vei cauta filmul pe Odc, si bine faci! Las-o balta! Acesta e film pentru oameni culti! (Nu insinuez ca eu asi fi!) Cauta si tu altceva… mai comercial… si asa ai creierul spalat de la atata publicitate…

Anyway, vad ca o iau rau pe aratura, in film mai are o aparitie scurta si insusi Alfred Hitchcock. Acest lucru este caracteristic pentru acest regizor pentru ca mai are aparitii scurte si in alte filme de ale sale. Ceva asemanator a incercat si Sergiu Nicolaescu, doar ca a uitat sa mai iasa din film si in toate filmele lui e personaj principal….

Citat interesant din film:

“You don’t love me. I’m just some kind of wild animal you’ve trapped!”

Citatul este o replica din filmul  Marnie (1964) Sursa imagine:

Aici

I’m so fu*king sick of everything!

In special de oameni…

Viata nu e nashpa, oamenii o fac nashpa!

Saptamana asta am vizionat Psycho versiunea din 1960, regizata de Alfred Hitchcock. Exista si un remake color din 1998. E tare filmul! Dupa ce am vazut inceputul nu mi s-a parut cine stie ce, dar finalul e foarte bun. Nu am sa va dezvalui alte detalii despre film pentru ca asi strica surpriza, tot ce pot sa spun este ca filmul e tare! Pe o scara de la 1 la 5 ii dau 3,5. Alfred Hitchcock, e unul dintre cei mai mari regizori ai tuturor timpurilor!

Am citit pe wikipedia (evident varianta in limba engleza) ca mai exista inca 3 filme: Psycho II (1983), Psycho III (1986), Psycho IV (1990), dar care nu au fost regizate de Hitchcock. Deasemenea Psycho (1960) e unul dintre cele mai celebre filme din istorie.

Aici puteti vedea un trailer pentru Psycho (1998) remake dupa Psycho (1960)

Am fost pe stadion sa vad un meci de fotbal (da, stiu, nimic senzaional…). Au jucat Poli Iasi si FC Brasov (da, iarasi nimic iesit din comun). E prima data cand am fost pe stadion sa urmaresc un meci in divizia I -nume de bere-, asa ca a fost ceva special… dar sa incep cu inceputul…

Nush de ce m-am dus tocmai la meciul asta… Mai sunt destule campionatul acesta… Probabil pentru ca mi-a propus un prieten din liceu. Drumul spre stadion l-am parcurs in cea mai mare parte pe jos, (probabil pentru ca sunt zgarcit sau pentru ca vreau sa-mi pastrez conditia fizica -alegeti voi varianta care va incanta cel mai mult!-) si a durat parca o vesnicie… Ultimile sute de metri din strada care duce la stadion erau imanzite de politisti comunitari si de la circulatie, care se plimbau calm in asteptarea maselor de suporteri. Odata ajuns la stadion m-am intalnit cu Mihai (prietenul din liceu), si dupa ce mi-a dat invitatia am pornit spre intrarea in stadion. Daca stau si privesc in urma acum, nu stiu daca asi mai fi dat 20 RON pe bucata aceea de plastic rosie pe care scria INVITATIE cu litere mari (asi putea zice ca sunt iarasi zgarcit, sau poate doar… fu*k it! nu gasesc nimic altceva! Daca stau si ma gandesc mai bine, nu pot fi zgarcit la faza asta pentru ca am dat 20 de ron pentru un loc la tribuna cand puteam sa dau doar 10 pentru un loc la peluza!). Anyway, la intrare nu stiu cum naiba doar pe mine m-au verificat mai atent, m-au perchizitionat in mare si mi-au verificat biletul/invitatia de mai multe ori (Probabil am fata de huligan sau poate am doar ghinion…).

La tribuna, mi-am ocupat civilizat locul de pe invitatie, nu inainte de ami curata scaunul de cojile de seminte care stateau in mormane pe jos. Literalmente erau munti de coji de seminte! Trag concluzia ca gospodarii (am avut ceva ezitari inainte de a folosi termenul!) care le-au aruncat au investit bani seriosi in pungi de seminte… Toata lumea, dar toata lumea avea seminte la el, evident mai putin eu. Uitandu-ma peste teren la cealalta tribuna am observat cum spectatorii isi duceau sincron mainile de la punga cu seminte la gura. Se vede ca au exerat de-a lungul numeroselor partide, si au invatat acest balet/dans tematic destul de bine incat sa il execute la unison… Mihai venise pregatit cu o punga mare de seminte. Avea experianta, mai fusese la meci si saptamana trecuta si stia cum sta treaba. A impartit cu mine punga pana mi-am cumparat si eu la pauza. Stadionul era ceva mai mult de jumatate ocupat. Dupa parerea mea e destul de bine comparativ cu meciurile din divizia secunda, unde daca e frig afara vin maxim 20 de oameni. Exclusiv barbati care vin la stadion ca sa scape de sotie (eventual soacra) pentru 2 ore…

Odata cu intratea echipelor pe teren, si inceperea partidei au inceput si injuraturile si scandarile care de care mai ciudate… Nu prea a existat o cofruntare intre galerii pentru sutinatorii Brasovului erau in numar de vreo 10. Putini dar “hardcore”! Probabil erau suporteri infocati. Cel mai hiduit, exteptand binenteles arbitrii a fost Bogdan Stelea, care aparent a jucat la Poli Iasi in trecut (in mod ciudat majoritatea scandarilor erau legate de Lili Sandu). Dupa jumatate de ora, injuraturile au inceput sa se cam repete, rar mai strigand cate un suporter mai creativ ceva original…

La pauza, cand mormanele de coji de seminte mai capatasera cativa centimetri in inaltime, suporterii ramasi fara proviizii, se impulzeau (greseala intentionata!) la chioscurile de pe stadion (4 la numar), unde (belive it or not) tot ce puteai cumpara erau seminte si suc ( Pungile de seminte contin sare; sarea provoaca sete; setea te face sa cumperi suc cu 4 RON paharul!). Interesanta strategie de marketing…

Repriza a doua a fost cea mai interesanta din punct de vedere microbistic (ma intreb cum s-a nascut termenul asta), pentru ca s-au inscris cele 2 goluri ale partidei, cate unul de fiecare parte, ca sa fie toata lumea multumita! Cele doua echipe au luptat intens pe final, dar nici una nu a reusit sa inscrie golul castigator.

La final, toata lumea a plecat de pe stadion ca dupa un egal… nici trista, dar nici fericita, doar multumita… se putea si mai rau (Sau mai bine, depinde cum privesti!). “Ii batem in retur!”

Dupa iesirea de pe stadion am stat mai bine de jumatate de ora pana am prins un autobuz spre casa pentru ca era noaptea si se umpleau imediat. Mi-am salutat la despartire prietenul care a plecat pe jos spre casa. Daca stau bine si ma gandesc ajumgeam mai repede daca plecam si eu pe jos decat daca mergeam cu autobuzul, dar imi era frig si nu prea aveam chef sa merg…

Scandari de suporter, care mi-au ramas in minte:

“Stelea, tu esti motivul pentru care mi-am virusat calculatorul!!!”

“Stelea! (se intoarce catre alt suporter) Noi ne cunoastem! (se intoarce inapoi spre teren) Stelea! Mai tii minte cand ti-am reparat caloriferul!!!”

Sursa imagine: Aici

M-am inscris zilele trecute intr-un club de cinematografie (Da, aparent mai exista persoane care se ocupa si cu asa ceva!). Am un coleg la facultate care mi-a propus de mai mult timp sa ma alatur lor. Speram sa fie o societate secreta sau ceva de genul acesta. Ma gandisem ca cinematografia e doar o fatada pentru ale activitati… Dar se pare ca sunt doar paranoic… as usual! Anyway, n-am facut decat sa ne uitam la un film clasic: Shadow of doubt (1943) de Alfred Hitchcock.

Urmeaza sa fac o recenzie a filmului, daca nu te pasioneaza genul asta de filme (clasice/vechi/alb-negru), cam asta ar fi momentul cand sari peste o parte din articol si citesti direct sfarsitul… Ca sa te ajut sa treci cu bine de partile “plictisitoare” voi ingrosa partile interesante…

Filmul mi s-a parut bun, pe o scara de la 1 la 5 (5 fiind nota maxima), i-asi da un 3. Adica nu mi s-a parut o pierdere de timp, si l-asi viziona din nou. Nu am sa va dezvalui actiunea filmului, dar pot spune ca e captivant, contine parti amuzante dar are si valente psihologice. E genul de film care te face sa te gandesti… Personal vi-l recomand, doar daca sunteti pasionati de genul acesta de filme. Daca preferi genul de filme “American pie” sau “Bruce Lee il bate pe Van Dam” ar fi mai bine sa sari peste.

O replica care mi-a placut si care te face sa te gandesti este urmatoarea:

“You think you know something, don’t you? You think you’re the clever little girl who knows something. There’s so much you don’t know. So much. What do you know, really? You’re just an ordinary little girl living in an ordinary little town. You wake up every morning of your life and you know perfectly well that there’s nothing in the world to trouble you. You go through your ordinary little day and at night you sleep your untroubled, ordinary little sleep filled with peaceful, stupid dreams. And I brought you nightmares! Or did I, or was it a silly inexpert little lie. You live in a dream. You’re a sleepwalker, blind. How do you know what the world is like? Do you know the world is a foul sty? Do you know if you rip the fronts off houses you’d find swine? The world’s a hell. What does it matter what happens in it? Wake up, Charlie! Use your wits. Learn something.”

P.S. Exista si o versiune mai noua, color, din 1998

Citatul este o replica din filmul Shadow of doubt (1943) . Sursa imagine:

aici

Mereu mi-am imaginat blogosfera ca fiind o chestie uriasa, care cuprinde milioane de bloguri, atat de mare incat ar putea fi caonsiderata infinita…

Imi aduc aminte ca odata am vrut sa vad daca pot sa o circumnavighez blogosfera, si ca un Magelan al epocii informationale am plecat din propriul port (blogroll) spre necunoscut, dand click din blogroll in blogroll, sperand sa ajung intr-un final, daca nu inapoi la propriul meu blog, macar in apele exporate ale altor bloguri spre care mai navighez din cand in cand. Dupa vreo 3 zile in care am navigat haotic cate 2-3 ore pe zi, am renuntat. Blogosfera e prea intinsa ca sa poata fi exporata de un simplu tastator (si muritor)!

Astazi cand dadeam plictisit, click pe obtinea “next blog” am aterizat din intamplare be blogul recent creat al unui vechi amic din orasul natal. Hell, care sunt sansele, ca chestia asta sa se intample! Aparent mult mai mari decat mi-am imaginat! Mi-am dat seama ca este blogul lui dupa continut si dupa faptul ca numele sau este in titlu.

In continuare sunt mut de uimire -speackless- could I have been wrong all this time?! In concluzie nu stiu cat de mare e blogosfera, sau daca aceasta e rotunda (presupun ca e, pentru ca are cuvantul “sfera” in ea), dar cu siguranta Lumea e prea mica!

Sursa imagine: Bologosfera (Aparent blogosfera se autocontine, existand in ea insasi)

Am inceput sa am iarasi vise ciudate, aparent lipsite de sens sau logica si bolnave in esenta lor. Dimineata cand ma trezesc nu imi amintesc mare lucru, doar o mica parte din continutul lor, dar pe parcursul zilei imi tot apar flash-uri, emotii si sentimente traite in timpul lor… Nu imi dau seama ce inseamna sau ce ar trebui sa insemne toate chestiile astea. Sunt confuz…

Imi aduc aminte ca in urma cu cativa ani aveam acelasi vis cam in fiecare saptamana. Locatia, intamplarile, si personajele erau diferite, dar esenta visului era mereu aceiasi…

Totul a inceput dupa ce m-am certat destul de serios cu un prieten, dintr-o chestie minora. Il voi numi P, pentru a ramane anonim (P vine de la “Prieten” si nu de la altceva!). Ne cunosteam de vreo 6-7 ani. In timpul anului nu prea tineam legatura, dar ne petreceam mereu vacanta de vara impreuna. Alaturi de alti prieteni comuni, mergeam “as far as we could” in tot felul de locuri din tara, si stateam departe de casa pana cand ne plictiseam sau cel mai probabil, ramaneam fara bani. Acelea au fost unele dintre cele mai bestiale veri pe care le-am trait… Dupa ce am rupt legatura cu el, am continuat continuat sa mai merg impreuna cu altii “de nebuni” prin tot felul de locuri, dar mai rar si pentru perioade mai scurte de timp…

Anyway, mai tot timpul, cel putin o data pe saptamana aveam vise, mai mult sau mai putin tampite in care eu si P ne inpacasem, dar nu asta era tema viselor, ci mai degraba un  motiv, un element care aparea obsesiv. Toata chestia asta a durat cam 14 luni, pana cand incet, incet a disparut din visele mele. O perioada nu am mai visat nimic, sau cel puti nu imi mai aduceam aminte nimic dimineata…

P.S. Daca nu stiati deja, versiunea in limba romana a wikipedia e o porcarie, asa ca a trebuit sa ma uit pe cea in limba engleza, pentru a afla cate ceva despre vise.

Sursa imagine:Aici…